antet.jpg
Powered by Calendar Labs



widget
A fost odată... Au fost trei ursuleți, pe cel mare îl chema Mândrilă, iar pe cei mici Coadă-Scurtă și Blană-Moale.
Nici unul dintre ei nu avea casă și toată iarna tremurau de frig.
Într-o vară, Coadă-Scurtă și Blană-Moale s-au hotărât să-și construiască o casă.
După ce au doborât un copac, au început să-l taie în bucăți.
În acea vreme, Mândrilă, fratele lor mai mare, se plimba fluierând prin pădure. Văzându-și frații, deodată se opri.
Coadă-Scurtă și Blană-Moale încercau fiecare pe rând să ridice trunchiul greu de copac.
- Ha, ha, ha! neputincioșilor! râse Mândrilă. Să vă arăt eu cum se ridică un buștean. Și-l ridică cu mare ușurință.
- Vino, Mândrilă, să lucrăm împreună! îl chemară cei doi ursuleți.
Dar încrezutul Mândrilă plecă să-și facă singur o locuință. Mai la deal găsi un copac gros din care voia să-și taie scânduri.
- Da, ăsta este pe măsura mea. Din câteva lovituri îl voi doborî, gândi Mândrilă.
Rămași singuri, cei doi ursuleți chibzuiră cum să lucreze.
Trecându-le prin minte să apuce amândoi deodată, izbutiră să ridice bușteanul.
Bucuroși, porniră să cânte.
Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s doi puterea crește!
Și astfel duseră grinda acolo unde vroiau să-și ridice casa.
Îngropară stâlpi și bătătoriră pământul în jur.
Sub mâinile harnice ale ursuleților, căsuța se înălța văzând cu ochii. Când fu aproape gata, cei doi ursuleți tăiară ferestre luminoase.

În acest timp, Mândrilă se chinuia singur să taie copacul. Frații mai mici veniră să-i dea o mână de ajutor.
- Hei, Mândrilă, cum merge lucrul? îl întreabă Blană-Moale, în timp ce Coadă-Scurtă apucă pe furiș de cealaltă parte a fierăstrăului.
- Bine, nu vezi, răspunse Mândrilă, încredințat că trage singur de fierăstrău.
- Ha, ha, ha! râdeau prichindeii de păcăleala trasă îngâmfatului.
- Vino, mai bine să lucrăm împreună!
- Nu! eu voi lucra singur, mai bine și mai repede decât voi.

Frunzele care cădeau vesteau apropierea iernii.
Mândrilă, singur muncea fără spor. Casa lui, așezată pe coasta dealului, se înălța greu.
În vale, însă, munca era pe sfârșite.
- Bine ar fi fost dacă ascultam sfatul ursuleților, se gândea Mândrilă.
Grinda nu vroia să i se supună și porni să se rostogolească în vale, amenințând să zdrobească noua locuință a ursuleților.
Orice s-ar întâmpla, trebuie să opresc grinda, hotărî Mândrilă.
Ursuleții își dădură seama, cu groază, că grinda le va dărâma căsuța.
- Nu vă fie frică! o prind eu, le strigă Mândrilă, încercând să-i liniștească.
Încercările lui fură zadarnice.
Cei doi ursuleți porniră într-un suflet să-și salveze căsuța.
Înțepeniră bine o proptea în pământ. Bușteanul se izbi cu putere în proptea și se opri. Cei doi ursuleți răsuflară ușurați.
Recunoscându-și greșeala, Mândrilă se apropie de cei doi ursuleți, cerând iertare.
A doua zi, Mândrilă începu să lucreze împreună cu frații cei mici.
Cu puteri sporite, ursuleții terminară casa cât ai bate din palme, înainte de venirea iernii.
Cuibăriți în căsuța lor din pădure, la adăpost de viscol și ger, cei trei ursuleți trăiră în înțelegere și prietenie.
Și astfel au trăit mulți ani de-a rândul și dacă ar mai fi, și azi ar mai trăi.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one